Eseu despre orbire – José Saramago

Initial am ocolit cartea. Cand eram in librarie in cautarea unei carti, titlul mi-a atras atentia instantaneu. Insa in momentul cand am inceput sa o rasfoiesc si am constatat ca romanul este scris ca un “bloc” de randuri, pagini negre de randuri nesfarsite de la un capat in altul al paginii, fara linii de dialog, mi-am spus ca aceasta carte imi va pune rabdarea la incercare si sigur o voi abandona, insa pentru titlul atragator voi risca. Iar riscul,uneori, iti aduce o satisfactie placuta.  

Stilul lui José Saramago este mai greu de digerat,  iar stilul in care este scris romanul, poate amplifica sentimentul de roman plictisitor.Insa cu toate acestea, cititorul se obisnuieste cu stilul romanului portughez. 

Intreg romanul se sprijina pe aforismul din prima pagina. “Daca poti privi, vezi. Daca poti vedea, observa”.   

In roman, José Saramago supune lumea urmatorului scenariu: rand pe rand oamenii orbesc in mod nefiresc si sunt nevoiti sa supravietuiasca intr-o lume cufundata in alb. Aceasta orbire oamenii o numesc “raul-alb”. Initial se crede ca este vorba de orbiri de ordin neurologic. Inmultindu-se cazurile de orbire, guvernul anunta stare de alerta.Crezand ca este vorba de o epidemie, izoleaza toti orbii in centre de izolare, acestea in scurt timp transformandu-se in lagare. Frica pune stapanire pe tot ceea ce inseamna forma de conducere, toti oamenii orbesc, cu exceptia unei femei,  eroina romanului, iar lumea este in haos total.  

Prin aceasta orbire, autorul arata adevarata fata a naturii umane.  Din discutiile  personajelor si a intamplarilor prin care sunt nevoiti sa treaca oamenii, se pot observa o multime de idei cu privire la dezechilibrul naturii umane: impactul psihologic al orbirii asupra omului ( orbul viseaza ca vede apoi ca e orb), omul nu mai are prejudecati ( numele oamenilor tine de aspect, de vizual, numim ceea ce vedem insa cunoasterea se face prin simturi), oamenii cedeaza psihic in urma privarii nevoilor primare si a igienei.

Cu siguranta o sa recitesc romanul. Omul chiar daca vede, tot orb este.  

Rezultatele bune si rele ale vorbelor si faptelor noastre se distribuie, in mod destul de uniform si de echilibrat, se presupune, in toate zilele viitorului, inclusiv in acelea, fara sfarsit, cand nu vom mai fi aici sa le vedem, sa ne felicitam pentru ele sau sa cerem iertare. De altfel unii spun ca asta e nemurirea de care se tot vorbeste.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s