Pan – Knut Hamsun

Scriitorul norvegian Knut Hamsun reuseste in scurtul sau roman sa transpuna cititorul in mijlocul tinutului scandinav, facandu-l sa guste din frumusetea verii polare, sa “simta” aerul nordic si sa  viseze cu ochii deschisi la muntii si fiordurile  norvegiene. Autorul romanului descrie in cele mai ample amanunte frumusetile salbaticiei scandinave, insinuand  pe de o parte tema romanului iar pe de alta parte facandu-l pe cititor sa-si doreasca ca intr-o buna zi sa ajunga pe meleagurile nordice.

Romanul este scris sub forma unui jurnal de care personajul Glahn Thomas, locotenent, in varsat de 30 de ani, caruia ii place atat de mult sa traiasca in singuratate si salbaticie incat poti spune ca a fost nascut pentru un astfel stil de viata. Glahn incepe sa-si astearna amintirile  pe hartie, initial din plictiseala, insa descoperim  ca adevaratul motiv a fost ca a trait un moment special , a intalnit o persoana.

In prima parte a romanului este prezentata fericirea lui Glahn, alaturi de cainele sau de vanatoare Esop,traita in singuratatea si salbaticia scandinava. Locotenentul este descris intr-o armonie perfecta cu natura, singuratatea fiind privita intr-un mod pozitiv, ca pe o intimitate, ca pe o bucurie, fericirea personajului traducandu-se printr-o melancolie, duiosie prin insasi comportamentul sau  ( mergand prin salbaticie ridica o ramura de pin, ii simte mirosul si o asaza pe pamant usor ).

Insa echilibrul perfect al locotenentului este demontat de catre tanara Edvarda, o adolescenta ce isi cauta “printul”. Dupa cum marturiseste si Glahn, ” nu sunt obisnuit tocmai cu vizitele si agitatia”, acesta ii cade in jocurile sentimentale ale Edvardei, singuratatea luand o forma negativa. Daca pana acum Glahn era fericit in salbaticie, printre florile de primavara de pe muntii nordici si pasarile incantatoare, de acum incolo va fi framantat de durata “noptilor” polare, de revederea Edvardei, va face gafa dupa gafa.

Tanara Edvarda, fiind in varsta de numai 17 ani, neluand in serios relatia amoroasa, va contribui la schimbarea lui Glahn intr-un mod negativ, acesta ajungand la automutilare, la “vizitatea” altor fete,  pentru a reintra in atentia Edvardei.  Pas cu pas, Glahn se contureaza ca invidios, gelos, neplacut de oameni, autorul Knut Hamsun asociindu-l cu zeul Pan, zeul salbaticiei si al singuratatii din mitologia greaca , de unde si numele cartii, zeu ce era cunoscut pentru uratenia sa atat fizica cat si pentru cea sufleteasca.

Cu siguranta romanul merita citit sau recitit intr-o atmosfera asemanatoare descrisa in roman, la inceput de primavara sau toamna tarzie, pentru o traire mai accentuata a peisajelor conturate de autorul norvegian. Totodata romanul ne lasa sa alegem daca singuratatea contribuie la fericire sau nefericire.

” Caci izvorul tuturor supararilor si bucuriilor se afla in noi insine.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s